Dictionar de astronautica
ASTEROIZI
ASTEROIZI
("planete pitice") - aglomerare de meteoriti mari care graviteaza intre
orbitele planetelor Marte si Jupiter; 2.829 asteroizi au orbitele
cunoscute (orbitele a 1.776 asteroizi sunt catalogate). Largimea
centurii de asteroizi este de 280 km, iar grosimea de 80 km, cu doua
zone de acumulari, la 400 si 480 mil km departare de Soare. Cei mai
mari asteroizi sunt: Ceres (770 km diametru; 2,77 UA departare; 10,61o
inclinarea pe ecliptica; 9,08 ore perioada de rotatie; 466 zile
perioada de revolutie), Pallas (500 km lungime; 2,77 UA; 34,80o;
10,12 ore perioada de rotatie), Junona (300 km lungime; 2,66 UA; 12,99o),
Vesta (650 km diametru; 2,36 UA; 7,13o;
10,68 ore perioada de rotatie si 505 zile, perioada de revolutie) s.a.
Alti asteroizi principali: Hygiee, Eumonia si Davida (300 km), Hebe,
Iris, Psyche, Laetitia, Dembrowska. Orbitele unora dintre asteroizi
intretaie orbitele planetelor interioare, ca de exemplu Eros, care se
apropie pana la 22 mil km de Pamant, sau Icar, care in anul 1968 s-a
aflat la 6-8 mil km de Terra, sau Hermes, care in anul 1937 s-a
apropiat pana la nivelul orbitei Lunii. Se admit urmatoarele ipoteze
privind provenienta lor: 1) asteroizii
provin dintr-o planeta care candva a explodat; 2) asteroizii
apartin unei acumulari de fragmente din care ar fi putut lua nastere o
planeta, dar care nu s-a putut condensa intr-o masa unica din cauza
atractiei gravitationale jupiteriene. La opertia Pioneer s-a reusit, in premiera,
traversarea centurii de asteroizi; s-au facut masuratori si observatii,
cu telescoapele de la bordul fiecarei statii, pentru evaluarea
pericolului de deteriorarema obiectelor cosmice la treceri ulterioare
prin aceeasi regiune. Nici un asteroid nu s-a aflat mai aproape de 9
mil km de statiile Pioneer
respective. Alte traversari s-au facut la misunile Voyager, de asemenea fara
dificultati. S-au intocmit proiecte de interceptare a asteroizilor de
catre sonde cosmice, iar in perspectiva si de maraj si popas temporar
al unui echipaj cosmic pe o asemenea "pluta siderala", contandu-se pe
deplasari pe distante enorme, pe aceasta cale, fara cheltuiala de
combustibil. S-au elaborat si proiecte de misiuni multiple, pentru
cercetarea asteroizilor semnificativi (cu diametrul mai mare de 200
km). Se adopta orbite cu perioada de revolutie de 2; 2,5; 3; 4 ani.
Viteza minima necesara pentru lansarea unei asemenea statii
(tangentiala la orbita Terrei) este de 12 km/s. Survoland Terra, la
reintoarcere, statia este reimpulsionata gravitational,
modificandu-i-se excentritatea, perioada de revolutie sau inclinarea
orbitei. La 3-4 orbite pot fi survolati astfel 6-8 asteroizi
principali. Un proiect ESA prevede realizarea unei statii cu aceasta
destinatie, dotata cu un telescop de 200 mm, cu magnetoscop (cu o
capacitate de 50 Mbt, respectiv 12 imagini de calitate) si cu alt
aparataj divers, in total 647 kg, dintre care 388 combustibil
(hidrazina), pentru manevre, si 46 kg aparataj stiintific (intr-o alta
versiune statia ar avea numai 492 kg, dintre care 197 kg combustibil si
70 kg instrumente). O asemenea statie s-a prevazut sa fie lansata cu o
racheta Ariane, si plasata pe
o orbita cu perioada de revolutie de 2 ani (afeliul, la 2,17 UA), 3 ani
(afeliul, la 3,1 UA) sau 4 ani (afeliul, la 4,03 UA). Fereastra
astronomica pentru asemena misiuni se deschide la intervale de circa 15
luni.
|
|
