Inceputurile Universului
Sistemul solar
Cometele
Fenomene astronomice
Stele
Constelatii
Articole
Dictionar de astronautica
OnLine Radio

Dictionar de astronautica

ASTEROIZI

ASTEROIZI ("planete pitice") - aglomerare de meteoriti mari care graviteaza intre orbitele planetelor Marte si Jupiter; 2.829 asteroizi au orbitele cunoscute (orbitele a 1.776 asteroizi sunt catalogate). Largimea centurii de asteroizi este de 280 km, iar grosimea de 80 km, cu doua zone de acumulari, la 400 si 480 mil km departare de Soare. Cei mai mari asteroizi sunt: Ceres (770 km diametru; 2,77 UA departare; 10,61o inclinarea pe ecliptica; 9,08 ore perioada de rotatie; 466 zile perioada de revolutie), Pallas (500 km lungime; 2,77 UA; 34,80o; 10,12 ore perioada de rotatie), Junona (300 km lungime; 2,66 UA; 12,99o), Vesta (650 km diametru; 2,36 UA; 7,13o; 10,68 ore perioada de rotatie si 505 zile, perioada de revolutie) s.a. Alti asteroizi principali: Hygiee, Eumonia si Davida (300 km), Hebe, Iris, Psyche, Laetitia, Dembrowska. Orbitele unora dintre asteroizi intretaie orbitele planetelor interioare, ca de exemplu Eros, care se apropie pana la 22 mil km de Pamant, sau Icar, care in anul 1968 s-a aflat la 6-8 mil km de Terra, sau Hermes, care in anul 1937 s-a apropiat pana la nivelul orbitei Lunii. Se admit urmatoarele ipoteze privind provenienta lor: 1) asteroizii provin dintr-o planeta care candva a explodat; 2) asteroizii apartin unei acumulari de fragmente din care ar fi putut lua nastere o planeta, dar care nu s-a putut condensa intr-o masa unica din cauza atractiei gravitationale jupiteriene. La opertia Pioneer s-a reusit, in premiera, traversarea centurii de asteroizi; s-au facut masuratori si observatii, cu telescoapele de la bordul fiecarei statii, pentru evaluarea pericolului de deteriorarema obiectelor cosmice la treceri ulterioare prin aceeasi regiune. Nici un asteroid nu s-a aflat mai aproape de 9 mil km de statiile Pioneer respective. Alte traversari s-au facut la misunile Voyager, de asemenea fara dificultati. S-au intocmit proiecte de interceptare a asteroizilor de catre sonde cosmice, iar in perspectiva si de maraj si popas temporar al unui echipaj cosmic pe o asemenea "pluta siderala", contandu-se pe deplasari pe distante enorme, pe aceasta cale, fara cheltuiala de combustibil. S-au elaborat si proiecte de misiuni multiple, pentru cercetarea asteroizilor semnificativi (cu diametrul mai mare de 200 km). Se adopta orbite cu perioada de revolutie de 2; 2,5; 3; 4 ani. Viteza minima necesara pentru lansarea unei asemenea statii (tangentiala la orbita Terrei) este de 12 km/s. Survoland Terra, la reintoarcere, statia este reimpulsionata gravitational, modificandu-i-se excentritatea, perioada de revolutie sau inclinarea orbitei. La 3-4 orbite pot fi survolati astfel 6-8 asteroizi principali. Un proiect ESA prevede realizarea unei statii cu aceasta destinatie, dotata cu un telescop de 200 mm, cu magnetoscop (cu o capacitate de 50 Mbt, respectiv 12 imagini de calitate) si cu alt aparataj divers, in total 647 kg, dintre care 388 combustibil (hidrazina), pentru manevre, si 46 kg aparataj stiintific (intr-o alta versiune statia ar avea numai 492 kg, dintre care 197 kg combustibil si 70 kg instrumente). O asemenea statie s-a prevazut sa fie lansata cu o racheta Ariane, si plasata pe o orbita cu perioada de revolutie de 2 ani (afeliul, la 2,17 UA), 3 ani (afeliul, la 3,1 UA) sau 4 ani (afeliul, la 4,03 UA). Fereastra astronomica pentru asemena misiuni se deschide la intervale de circa 15 luni.





Copyright 2004 - Toate drepturile rezervate
webmaster - Marilena Ion