Dictionar de astronautica
ANTENE
ANTENE -
in activitatile spatiale se foloseste o larga varietate de antene,
directive sau nedirective; pentru antenele nedirective diagrama de
directivitate este un cerc, iar pentru cele directive, o petala (lob),
cu reprezentare in spatiu ca o picatura de apa. Caracteristica
principala, "castigul" antenei reprezinta cresterea puterii pe o
anumita directie, ca urmare a efectului de directivitate, in raport cu
o alta antena, nedirectiva. pe obiectele cosmice se pun antene de
ambele tipuri, directive si omnidirectionale, sub forma de tije
telescopice (antene baston), inelare, parabolice sau elicoidale. La
lansare coafa de protectie acopera si elementele antenei, stranse
(pliate); se desfac numai dupa incetarea functionarii motoarelor
rachetei purtatoare, in straturi atmosferice rarefiate. Unele antene
sunt solidare cu obiectul cosmic, altele sunt orientabile independent.
Tip special, antena contrarotativa, pe unii sateliti de comunicatii
(isi mentine orientarea rotindu-se in sens contrar miscarii
stabilizatoare de rotatie a satelitului). Constructii aparte: antene
lungi (cablu, benzi derulabile s.a.), antene constituite din insusi
invelisul obiectului cosmic, prin diviziunea acestuia in sectiuni
izolate sau prin aplicarea unei benzi metalice infasuratoare izolate
etc. La sol se utilizeaza frecvent antenele cu dublu reflector tip
Cassegrain: o oglinda metalica parabolica (diametrul 30-60 m), cu
elementul activ amplasat in centrul cupei, si un reflector mic, in
focar. Reflectorul mic primeste fasciculul de unde de la elementul
activ si il disperseaza uniform pe suprafata cupei mari si de aici in
spatiu, intr-un cilindru compact. Sunt raspandite si antenele
parabolice cu cornet (pavilion), de asemenea de tip directiv, cu
diametrul de 20-25 m. Suprafata efectiva a celor mai mari antene este
de 2.000-3.000 mp.
- Antena tor (disc parabolic), Comsat, pentru
legaturi simultane cu 7 sateliti geostationari; concentreaza semnalele
pe o linie focala.
|
|
