Dictionar de astronautica

• A. satelitara cerceteaza si experimenteaza metode si mijloace de navigatie aeriana pentru diferite aparate de zbor, prin apel la satelitii artficiali ai Pamantului. Se au in vedere dificultatile create prin indesirea traficului aerian pe anumite trasee transoceanice si posibilitatea conducerii sigure a avioanelor pe culoare inguste, procesul de urmarire si control asigurandu-l retelele satelitare (in special satelitii geostationari). Spatierea obligatorie a avioanelor in zbor, in anul 1980, era de 220 km in plan orizontal, 600 m in plan vertical si 15 min in distanta. Intre 200-250 avioane se aflau simultan in dirijare pe Atlanticul de Nord, la nivelul anului 1978. Legaturile dintre statiile de control si avioane sunt dificile, din cauza instabilitatii in propagarea undelor HF pe circa 10 MHz, dependente de ionosfera reflectoare; sitemul de telecomunicatii HF fiind saturat, se propune adoptarea altor benzi (proiectele franceze Dioscures si ESRO Aerostat). Comsat prefera satelitul geostationar cu legaturi mixte, in VHF (118-136 MHz) si UHF (1.540-1.660 MHz), pentru comunicatii cu avioanele in zbor. Pentru localizarea unui avion se transmite un semnal codificat dintr-o statie terestra spre un satelit, care-l retransmite spre toate avioanele; il inregistreaza numai destinatarul (cod mesaj); acesta il reemite spre statia terestra tot prin mijlocirea satelitilor. Se masoara durata propagarii semnalului, iar altitudinea avionului se transmite de la bordul acestuia; se obtine pe emisfera acoperita o localizare a avioanelor cu precizie de 1,8 km la fiecare 5 min. Se spera in reducerea intervalelor la 55 km in plan orizontal si 5 min interval longitudinal, pentru unh trafic de 300 avioane. Sateliti, programe si experiente - v. Aerosat, AFSATCOM, PLACE, Dioscures, Fleetsatcom, Sarsat, SAR.