.
MICROBII POT TRAI PE MARTE
In cadrul unui experiment de simuare a atmosferei
martiene, s-a dovedit ca exista microbi care pot trai in aceste conditii,
transmite
BBC.
Utilizand o incinta speciala, numita Camera Andromeda,
Timothy Kral, de la Universitatea din Arkansas, a reprodus conditiile
atmosferice de pe Marte. Ulterior, a introdus aici culturi care traiesc
pe Pamant.
Este vorba despre niste microorganisme numite metanogene,
deoarece, pentru respiratie, se multumesc cu metan, fara a avea nevoie
de oxigen. Acestea s-au descurcat bine in atmosfera martiana reprodusa
in laborator, cercetatorii fiind interesati sa vada cum se dezvolta pe
termen lung.
Oricum, prima concluzie care poate fi trasa de pe acum
este aceea ca planeta vecina poate gazdui viata. Astfel, teoriile conform
carora pe Marte a existat viata cel putin in forme incipiente sunt acum
privite intr-o alta lumina.
De asemenea, aceasta descoperire da un nou impuls
cecetarilor teoretice cu privire la posibilitatea de terraformare a planetei
vecine, adica la transformarea ei intr-o planeta similara Terrei. (Sursa
BBC)
UN ASTEROID AMENINTA PAMANTUL
Asteroidul 2002NT7, descoperit in
iulie, a devenit unul dintre cele mai celebre corpuri ceresti. Nu este
deloc intamplator, deoarece calculele arata ca ne poate lovi pe data
de 1-02-2019.
Cel mai periculos asteroid de pana
acum
Denumit pe scurt NT7, asteroidul in
discutie a fost vazut pentru prima oara pe 5 iulie 2002, cu ajutorul Observatorului
Linear din New Mexico, ce face parte din programul de supraveghere automata
a cerului. De atunci, astronomi din toata lumea si-au indreptat telescoapele
spre el, adunind-se, pina in prezent, peste 200 de observatii.
Stralucirea sa indica faptul ca trebuie sa aibe un diametru
de vreo doi kilometri. Un asteroid bine facut, s-ar putea zice. Insa
partea proasta este ca, in urma calculelor preliminarii, s-a stabilit
ca acesta se afla pe o traiectorie de coliziune cu Terra.
Este, asadar, un asteroid care merita toata atentia.
Pe scara Palermo, care indica probabilitatea ca un corp ceresc, asteroid
sau cometa, sa loveasca Pamintul, NT7 a primit cotatia de 0,06, fiind
primul bolovan cosmic ce inregistreaza o valoare pozitiva pe aceasta scara.
Cu alte cuvinte, acesta este cel mai periculos asteroid detectat pina in
prezent. El va putea fi observat cu mai multa usurinta in urmatoarele 18
luni.
Aceasta inseamna ca, in curind, astronomii vor avea toate
datele necesare pentru a-i recalcula traiectoria cu o precizie si mai
mare.
Un impact
ar fi devastator
In cazul in care se va confirma faptul
ca NT7 va percuta Pamintul, atunci avem o problema. Cu cei doi kilometri
ai sai in diametru, NT7 este un asteroid de calibru mediu. La o viteza
de intrare in atmosfera de 28 km/s, el este capabil sa distruga un continent
intreg. Intr-un astfel de scenariu, sustin expertii, va avea de suferit
intreaga planeta. Mai exact, ar avea loc schimbari climatice importante,
iar linia tarmurilor va fi modificata. In cel mai rau dintre cazuri, in
functie de locul si unghiul impactului, inclinarea axei Pamintului ar putea
sa fie schimbata, ceea ce ar da peste cap si succesiunea anotimpurilor.
Totusi, avertizeaza oamenii de stiinta, este inca prematur
sa intram in panica. Pe de o parte, calculul traiectoriei are o abatere
de un milion de kilometri, dupa cum a admis Dr. Donald Yeomans, astronom
NASA, de la Jet Propulsion Laboratory, din California.
Pe de alta parte, chiar si daca se va dovedi ca un impact
este iminent, exista suficienta vreme pentru a incerca o deviere a asteroidului.
Mai multe modalitati de a schimba traiectoria unui asteroid sint studiate
si simulate pe calculator de citiva ani buni, in caz de nevoie urmind
a fi puse in practica.
Coliziune "aproape" sigura
Adevarul este ca pot trece citeva saptamini
sau chiar luni de zile pina la confirmarea banuielii ca asteroidul 2002
NT7 va trece razant pe linga Pamint, dar nu il va lovi. Totusi, sustin
expertii, este bine sa fim pregatiti.
Profesorul Mark Bailey, directorul Observatorului Armagh,
din Irlanda de Nord, atrage atentia ca, daca va fi sa fie, nu ne vom confrunta
cu o ploaie de meteoriti. „Va fi ceva similar impactului cometei Shoemaker-Levy
9 cu Jupiter a declarat el, precizind ca, pe masura ce NT7 se va apropia,
astronomii vor fi capabili sa determine momentul impactului cu o precizie
de o secunda.
Desigur, aceasta precizare este valabila numai in cazul
in care se va dovedi ca NT7 se afla cu adevarat pe o traiectorie de coliziune
cu Terra.
Istoria mai citeaza cazuri
Geologii cunosc destule exemple de
cratere meteorice, adica aparute in urma prabusirii unui asteroid. Cel
mai bine se vad cele din America de Nord, unele dintre ele atingind dimensiuni
impresionante. Un bun exemplu este craterul Barringer, din Arizona. Vechimea
sa este estimata la aproximativ 50.000 de ani, fiind creat de un asteroid
cu diametrul cuprins intre 100 si 300 de metri. Se estimeaza ca, inainte
de intrarea in atmosfera, a carei traversare l-a erodat, trebuie sa fi
masurat 200-300 metri in diametru.
Craterul provocat de acest impact este
impresionant: are o adincime de 180 m si un diametru de 1,2 km. Calculele
indica faptul ca scoarta terestra a fost zguduita de 60.000 de tone de
roca dura, fapt care s-a tradus printr-un cutremur puternic, resimtit
pe intreaga planeta. In momentul in care a lovit Pamintul, s-a inregistrat
o explozie echivalenta cu cea provocata de 3,5 milioane de tone de TNT,
apreciaza expertii, care a vaporizat aproape intreaga masa a bolidului cosmic.
Un alt caz notoriu, mai aproape de
noi, a fost in Siberia. La 30 iunie 1908, toate seismografele din lume
au tresarit brusc. Undeva in taigaua siberiana, mai precis in Tunguska,
a avut loc o explozie infioratoare. Nici acum nu este limpede ce a fost,
anume asteroid sau cometa. Dar, indiferent de caz, este sigur ca acel corp
ceresc a explodat in atmosfera, datorita supraincalzirii, deoarece la sol
nu s-a descoperit nici un crater.
Nimic nou sub soare
Vi se pare exagerat ca un meteorit
sa loveasca Pamintul? Nu ar fi ceva nou, s-a mai intimplat de citeva sute
de mii de ori de-a lungul istoriei planetei noastre. Cel mai des a fost
in perioada de formare a Terrei, cind atmosfera nu era atit de densa ca
in prezent, functia ei de scut protector fiind mult redusa. Ulterior,
majoritatea asteroizilor au ars in atmosfera, incalzindu-se puternic la
frecarea cu aerul. Totusi, cei de mari dimensiuni au reusit sa strapunga
bariera atmosferica si au percutat Pamintul, uneori foarte violent.
Spre norocul nostru, asa ceva se intimpla destul de rar,
in medie o data la fiecare 50 de milioane de ani. Faptul ca ultimul impact
major a avut loc acum 65 de milioane de ani este de natura sa ne tina in
alerta. Din fericire, tehnologia de acum este promitatoare. In plus, sa
nu uitam, ca ea va evolua semnificativ si in urmatorii 15 ani, timpul maxim
pina la o eventuala interventie impotriva lui NT7.
Conform ultimelor informatii, se pare ca cea mai agreata
metoda este amplasarea a doua propulsoare pe suprafata asteroidului periculos.
Puse in functiune, acestea ii vor modifica orbita doar atit cit sa nu
mai constituie o amenintare.
Lucrurile se vor simplifica insa dupa ce se va incheia
determinarea tuturor asteroizilor a caror orbita intersecteaza orbita
Pamintului. Se cunosc deja peste 1.500 de astfel de asteroizi si sint
monitorizati. Se estimeaza ca numarul lor trebuie sa fie de zece ori mai
mare.
Este asadar o chestiune de timp pina vom cunoaste toti
asteroizii amenintatori si, totodata, vom avea ac de cojocul lor.
Extinctia dinozaurilor a fost pusa pe seama unui asteroid.
Se crede ca ei nu au putut supravietui modificarilor climatice cauzate
de un impact distrugator. Practic, alaturi de trei sferturi dintre speciile
de acum 65 de milioane de ani, dinozaurii au avut de facut fata unei ierni
care a durat decenii. Termperatura a scazut dramatic datorita prafului dens
ridicat in atmosfera la impactul asteroizilor si in urma seriei de eruptii
vulcanice declansate de socul inregistrat de scoarta terestra. Acest praf
a diminuat drastic lumina soarelui, afectind in primul rind plantele si,
ulterior, intreg lantul trofic.
Dinozaurii au patit-o
E cunoscuta teoria conform careia dinozaurii
ar fi disparut ca urmare a unei catastrofe planetare, la originea careia
s-a aflat un asteroid de mari dimensiuni. Ceea ce se uita este faptul
ca simultan cu dinozaurii au mai disparut trei sferturi din speciile de
atunci. Oamenii de stiinta explica in detaliu ce s-a intimplat acum 60 de
milioane de ani.
In primul rind, este limpede ca ultimii dinozauri s-au
stins in decursul unui secol sau doua, ceea ce reprezinta un interval
extrem de scurt, la scara geologica, deci este clar vorba despre o catastrofa.
De asemenea, locul impactului a fost identificat in Golful Mexic, golf
care - de forma circulara ! - s-a format tocmai datorita asteroidului prabusit
aici. Apoi, geologii au dovedit ca exista, in mai multe puncte de pe glob,
un strat de cenusa bogata in iridiu, a carui vechime este tot de 60 de milioane
de ani.
Aparitia sa a fost pusa pe seama prafului ridicat in atmosfera
in urma impactului si care s-a depus la sol in decursul citorva zeci de
ani. In ceea ce priveste concentratia de iridiu din acest strat, ea este
explicabila, deoarece acest element chimic e prezent din abundenta in
componenta asteroizilor, alaturi de fier, nichel si alte metale.
In fine, cel putin pina la ora actuala, o alta teorie
care sa justifice intr-un mod rezonabil disparitia dinozaurilor nu exista.
Pina in prezent, cea mai credibila ipoteza ramine aceea a asteroidului
urias, deoarece explica si disparitia multor alte specii de plante si
animale.
Unde este, de fapt,
pericolul
Trebuie sa o spunem, presa din ultimele
zile a exagerat cam mult. Este foarte adevarat ca NT7 este cel mai periculos
asteroid de pina acum. Insa, e cazul sa o subliniem, el este totodata
un asteroid generos, in sensul in care s-a lasat descoperit cu 17 ani inainte
de un posibil impact.
Aceasta inseamna ca puterile spatiale au timp suficient
pentru a elabora un proiect comun cit se poate de clar. Sa ne reamintim,
aceleasi puteri cosmice au fost capabile sa construiasca impreuna Statia
Spatiala Internationala. Imaginati-va acum acelasi efort, creativ si
financiar, concentrat intr-o operatiune menita sa ne salveze de la un
dezastru ecologic global, cum ar fi impactul cu un asteroid de mari dimensiuni.Faptul
ca avem la dispozitie 17 ani nu poate fi decit de partea noastra.
Pericolul cel mare sta insa intr-un alt asteroid decit
NT7, mult mai grabit, care nu ne-ar lasa prea mult timp de actiune. Din
fericire, exista proiectul Spacewatch, supervizat de NASA, care tocmai
cu detectarea asteroizilor periculosi se ocupa. Ramine de sperat ca vom
avea sansa de a nu ne confrunta cu unul dintre ei inainte de infiintarea
unei echipe operationale, dotate cu toate cele necesare.
PLANETELE JUPITER SI SATURN
S-AU FORMAT IN DOAR CATEVA SUTE DE ANI
Planetele gazoase gigantice
ca Jupiter si Saturn s-au format, probabil, in cateva sute si nu in cateva
milioane de ani, asa cum se credea pana in prezent, arata un studiu publicat
joi in Statele Unite.
Ipoteza
general recunoscuta in astrofizica este ca pentru formarea planetelor gazoase
de dimensiunea lui Jupiter sau Saturn este nevoie de peste un milion de ani.
Ipoteza este pusa sub semnul intrebarii de articolele publicate in revista
Science.
Potrivit
acestui studiu, planetele aflate in formare sunt supuse efectului stelelor
din jur, de genul Soarelui din sistemul nostru, care emit o cantitate foarte
mare de caldura si disperseaza gazele care se acumuleaza in jurul acestora.
Daca procesul este indelungat, gazele sunt imprastiate de radiatiile stelelor,
subliniaza astrofizicianul Thomas Quinn, de la Universitatea Washington.
"Daca o
planeta gazoasa nu se poate forma rapid, probabil ca nu se va mai forma deloc",
a estimat profesorul Quinn.
Noua teorie,
rezultat al unui model matematic, postuleaza ca discul de materie (numit
disc protoplanetar) incepe sa se fragmenteze imediat ce si-a inceput rotatia
in jurul unei stele tinere. Pe masura ce discul se fragmenteaza, se formeaza
rapid gramezi de materie care atrag gazele, acestea formand un invelis in
jurul stelei.
Acest model
permite explicarea faptului ca alte doua planete gigantice din sistemul nostru
solar, Uranus si Neptun, nu au invelisuri gazoase ca Jupiter si Saturn, arata
autorul. Potrivit teoriei sale, la epoca la care s-au format Uranus si Neptun,
acestea erau foarte apropiate de o stea care apoi s-a indepartat de sistemul
nostru solar.
Teoria nu
se refera la planete telurice ca Pamantul sau Marte, situate mai aproape
de Soare. Autorul studiului presupune ca aceste planete, mai mici, s-au format
in cursul unui proces mai lung care corespunde mai degraba modelului clasic
de nastere a planetelor .
O DOVADA
IMPORTANTA A STAT CATIVA ANI INTR-UN SERTAR
O bucata de roca care a fost
lasata de cativa ani intr-un sertar la Universitatea Aberdeen s-a dovedit
ca a apartinut unui asteroid ce a lovit Terra in urma cu 140 de milioane
de ani.
Ramasita
stravechiului corp ceresc a fost descoperit de Dr. Gordon Walkden in Bristol
in urma cu cativa ani, dar a pus-o asa, fara sa o examineze, intr-un sertar
al biroului sau.
Se spune
ca este prima dovada a existentei unui asteroid cu un diametru de peste trei
kilometri, relateaza "Daily Record".
Corpul ceresc
a intrat in atmosfera terestra in urma cu 140 de milioane de ani, iar in
urma impactului s-a produs o explozie de 40 de milioane de ori mai puternica
decat cea nucleara de la Hiroshima.
Se crede
ca bucati din asteroid s-au imprastiat pe o distanta de mii de kilometri.
Dr. Walkden si-a dat seama ca piatra lui este foarte importanta imediat dupa
ce s-au descoperit dovezi clare ale distrugerii dinozaurilor in impactul
unui asteroid cu planeta albastra.
El a spus:
"Am colectat o bucata dintr-o roca ciudata, cu mici si stralucitoare sfere
verzi. Nimeni nu a stiut ce este, asa ca am asezat-o intr-un sertar si am
uitat-o acolo pana acum".
"Apoi, dupa
ce au fost emise detaliile impactului asteroidului in Golful Mexic, cel care
a ucis dinozaurii, mi-am dat seama ca sferele verzi sunt identice - ceea
ce am detinut eu a fost, de fapt, dovada unui impact major al unui asteorid",
a continuat omul catedrei.
Este vechi
de 140 de milioane de ani, cand se stie ca a avut loc un impact in Canada.
Esantioane din acea roca vor fi expuse la Natural History Museum din Edinburgh
(Scotia) si la Universitatea Aberdeen.
